regulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊
Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform.
2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit.
3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊
Poligon regulat = poligon care are toate laturile și toate unghiurile egale.
Poliedru regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. –
V. regula.regulat (Dicționar de neologisme, 1986)REGULÁT, -Ă adj. 1. (și
adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ♦ Ordonat, uniform.
2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [<
regula].
regulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ◊ care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ◊ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ◊ orânduit, sistematizat. ◊ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat.
regulatus)
regulat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)regulat, -ă, regulați, -te adj. (vulg.) 1. care a avut un contact sexual.
2. cicălit, sâcâit, tracasat.
regulat (Dicționaru limbii românești, 1939)*regulát, V.
regular.regulat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regulat a.
1. conform regulei, supus regulelor:
societate, vieață regulată; 2. cu proporțiuni armonioase:
frumusețe regulată; 3. foarte exact, punctual:
funcționar regulat; 4. Gram. se zice de verbele cari urmează în conjugarea lor după regula generală.
regulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fară abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊
Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform.
2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit.
3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele.
Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. —
V. regula.regulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊
Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform.
2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit.
3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊
Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. –
V. regula.