regularizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de
a regulariza și rezultatul ei. –
V. regulariza.regularizare (Dicționar de neologisme, 1986)REGULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. [<
regulariza].
regularizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regularizáre s. f.,
g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắriregularizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REGULARIZÁRE (‹
regulariza)
s. f. 1. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. ◊
R. a conturilor = operațiune de modificare a unor conturi, ca urmare fie a înregistrării unor cheltuieli ce trebuie repartizate între două sau sau mai multe exerciții contabile, fie a constatării unui venit care a fost obținut sau a unei cheltuieli care a fost efectuată, dar care nu au fost înregistrate.
2. (
TEHN.) Operație prin care un obiect sau o instalație sunt aduse în starea care prezintă regularitate (uniformitate) dintr-unul sau mai multe puncte de vedere tehnice (
ex. punerea la punct a unei mașini care să lucreze conform unui anumit program).
3. (
HIDROTEHN.) Ansamblul de lucrări efectuate în albia unui curs de apă în scopul folosirii în condiții optime a debitelor acestuia (pentru hidroenergie, navigație, alimentări cu apă etc.) și al reducerii acțiunilor lui distructive.
regularizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de
a regulariza și rezultatul ei. —
V. regulariza.