regalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și
f. Adept, partizan al regalității; monarhist. –
Regal2 +
suf. -ist (după
fr. royaliste).
regalist (Dicționar de neologisme, 1986)REGALÍST, -Ă adj. Referitor la regalism, propriu regalismului. //
s.m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. [<
regal +
-ist, după fr.
royaliste].
regalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al regalității; monarhist. (după fr.
royaliste)
regalist (Dicționaru limbii românești, 1939)*regalíst, -ă s. și adj. (d.
regal; fr.
royaliste). Partizan al regeluĭ, al regalitățiĭ:
un regalist, un ziar regalist.regalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!regalíst adj. m.,
s. m.,
pl. regalíști; adj. f.,
s. f. regalístă, pl. regalísteregalist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și
f. Adept, partizan al regalității; monarhist. —
Regal2 +
suf. -
ist (după
fr. royaliste).