regalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGALÍSM s. n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. –
Regal2 +
suf. -ism (după
fr. royalisme).
regalism (Dicționar de neologisme, 1986)REGALÍSM s.n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. [După fr.
royalisme].
regalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGALÍSM s. n. concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. (după fr.
royalisme)
regalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regalísm s. n.regalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGALÍSM s. n. Concepție politică care susține monarhia ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. —
Regal2 +
suf. -
ism (după
fr. royalisme).