regalà - explicat in DEX

regala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

regala (Dicționar de neologisme, 1986)
REGALÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].

regala (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)

regala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.

regala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. — Din fr. régaler.