regățean - explicat in DEX

regățean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

regățean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
regățean, regățeni s. m. (în Ardeal) denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor vechiului regat al României (din Moldova și Țara Românească)

regățean (Dicționaru limbii românești, 1939)
regățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. regat, ca Bănățean d. Banat). Român din vechĭu regat (din ainte [!] de 1918). – Ca adj. -țenesc, ca adv. -țenește. Cp. cu cetățean, orășean, țărean.

regățean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regățeán s. m., pl. regățéni

regățean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor Vechiului Regat. — Regat + suf. -ean.