redutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din
fr. redoutable.redutabil (Dicționar de neologisme, 1986)REDUTÁBIL, -Ă adj. Care inspiră teamă; de temut. [Cf. fr.
redoutable].
redutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUTÁBIL, -Ă adj. de temut; puternic. (< fr.
redoutable)
redutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redutábil adj. m.,
pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábileredutabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. — Din
fr. redoutable.