reechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de
a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. –
V. reechilibra.reechilibrare (Dicționar de neologisme, 1986)REECHILIBRÁRE s.f. Revenire la starea de echilibru. [<
re- +
echilibrare].
reechilibrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reechilibráre (-li-bra-) s. f.,
g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắrireechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. —
V. reechilibra.