reducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare.
2. (
Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție.
3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊
Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. –
V. reduce.reducere (Dicționar de neologisme, 1986)REDÚCERE s.f. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare (a prețurilor). ♦ (
Med.) Reducție (2). ♦ (
Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦
Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. [<
reduce].
reducere (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități. 3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. 5. (med.) reducție (4). (< reduce)
reducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redúcere s. f.,
g.-d. art. redúcerii; pl. redúcerireducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUCÉRE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare.
2. (
Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție.
3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. —
V. reduce.