reductibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din
fr. réductible.reductibil (Dicționar de neologisme, 1986)REDUCTÍBIL, -Ă adj. Care se poate reduce, care se poate simplifica. [Cf. fr.
réductible].
reductibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUCTÍBIL, -Ă adj. care se poate reduce, simplifica. (< fr.
réductible)
reductibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*reductíbil, -ă adj. (d. lat.
redúcere, reductum, a reduce; fr.
réductibile). Care se poate reduce.
reductibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reductíbil adj. m.,
pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbilereductibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reductibil a. ce poate fi redus.
reductibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. — Din
fr. réductible.