reducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (
Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (
Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite.
2. (
Med.) Reducere (
2).
3. (
Jur.; în forma
reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. [
Var.:
reducțiúne s. f.] – Din
fr. réduction, lat. reductio, -onis.