reductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din
fr. réductibilité.reductibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)REDUCTIBILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este reductibil. [Cf. fr.
réductibilité].
reductibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDUCTIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi reductibil. (< fr.
réductibilité)
reductibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*reductibilitáte f. (d.
reductibil; fr.
réductibilité). Caracteru de a fi reductibil.
reductibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reductibilitáte s. f.,
g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắțireductibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reductibilitate f. caracterul celor reductibile.
reductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. — Din
fr. réductibilité.