reconforta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦
Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din
fr. réconforter.reconforta (Dicționar de neologisme, 1986)RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ♦
tr. (
Fig.) A îmbărbăta, a încuraja, a consola. [< fr.
réconforter].
reconforta (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. a (se) întări, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a îmbărbăta, a încuraja, a consola. (< fr.
réconforter)
reconforta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconfortá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reconforteázăreconforta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦
Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. — Din
fr. réconforter.