reconfortant - explicat in DEX

reconfortant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

reconfortant (Dicționar de neologisme, 1986)
RECONFORTÁNT, -Ă adj. Care dă putere; întăritor. // s.n. Substanță, medicament care reconfortează. [< fr. réconfortant].

reconfortant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECONFORTÁNT, -Ă adj. care reconfortează; întăritor. ◊ (s. n.) tonic. (< fr. réconfortant)

reconfortant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. — Din fr. réconfortant.