reconfort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din
fr. réconfort.reconfort (Dicționar de neologisme, 1986)RECONFÓRT s.n. (
Rar) Reconfortare, întărire, consolare. [< fr.
réconfort].
reconfort (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONFÓRT s. n. reconfortare. (< fr.
réconfort)
reconfort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconfórt (rar)
s. n.reconfort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. — Din
fr. réconfort.