reconfortare - explicat in DEX

reconfortare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

reconfortare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECONFORTÁRE s.f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, reconfort. ♦ (P. ext.) Odihnă, recreație. [< reconforta].

reconfortare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. — V. reconforta.