prodiga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRODIGÁ, prodíg, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din
fr. prodiguer.prodiga (Dicționar de neologisme, 1986)PRODIGÁ vb. I. tr. (
Rar) A risipi. [P.i.
-ghez și
prodíg. / < fr.
prodiguer].
prodiga (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRODIGÁ vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr.
prodiquer)
prodiga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prodigá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
prodígă