prodigios - explicat in DEX

prodigios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus.

prodigios (Dicționar de neologisme, 1986)
PRODIGIÓS, -OÁSĂ adj. Uimitor, uluitor, extraordinar. [Pron. -gi-os. / < lat. prodigiosus, cf. fr. prodigieux].

prodigios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRODIGIÓS, -OÁSĂ adj. ieșit din comun (prin cantitate, varietate, calitate); uluitor, extraordinar. (< fr. prodigieux, lat. prodigiosus)

prodigios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prodigiós, -oásă adj. (lat. prodigiosus). Uĭmitor, miraculos, extraordinar: o memorie prodigioasă. Adv. În mod prodigios.

prodigios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse

prodigios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prodigios a. ce ține de prodigiu, extraordinar: memorie prodigioasă.