prodigalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (
Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din
fr. prodigalité.prodigalitate (Dicționar de neologisme, 1986)PRODIGALITÁTE s.f. Risipă, cheltuială peste măsură. [Cf. fr.
prodigalité, lat.
prodigalitas].
prodigalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRODIGALITÁTE s. f. risipă, dărnicie, generozitate (excesivă); cheltuire exagerată a banilor. (< fr.
prodigalité)
prodigalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*prodigalitáte f. (lat.
prodigálitas, -átis). Cheltuĭală nebunească, risipă de avere. Pl. Fapte de om prodig:
cu prodigalitățile luĭ, a ajuns azĭ de n´are ce mînca.prodigalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prodigalitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắțiprodigalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prodigalitate f. cheltueală excesivă, risipă mare.