prodigiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRODIGIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi prodigios. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. prodigiosité.prodigiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)PRODIGIOZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este prodigios; minunăție. [Pron.
-gi-o-. / cf. fr.
prodigiosité].
prodigiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRODIGIOZITÁTE s. f. însușirea de a fi prodigios. (< fr.
prodigiosité)