privegher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (
2). –
Priveghi +
suf. -ar.privegher (Dicționaru limbii românești, 1939)priveghér n., pl.
e (d.
priveghĭ, priveghere). Carte care conține regulele privegheriĭ:
privegheru de Anton Pan (1848).privegher (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)privegher n. carte bisericească ce conține orânduiala privegherii:
Privegher de Anton Pann (1848).