prieteșug - explicat in DEX

prieteșug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug.

prieteșug (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
prieteșúg, prieteșúguri, s.n. (înv. și pop.) 1. prietenie, amiciție. 2. dragoste, iubire. 3. legătură strânsă între grupuri sociale, țări, popoare, națiuni; prietenie.

prieteșug (Dicționaru limbii românești, 1939)
prieteșúg n., pl. urĭ (din *prietenșug, d. prieten cu suf. ung. -șug). Prietenie.

prieteșug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri

prieteșug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prieteșug n. amiciție.