prielnic - explicat in DEX

prielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

prielnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
priélnic, -ă adj. (d. priesc). Priincĭos, favorabil: aer prielnic sănătățiĭ.

prielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice

prielnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prielnic a. priincios: buruieni prielnice albinelor.