prier - explicat in DEX

prier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.

prier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.

prier (Dicționaru limbii românești, 1939)
príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.

prier (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier„. – Din lat. Aprilis.

prier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér

prier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].