prietenesc - explicat in DEX

prietenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-et-. – Var.: (reg.) prietinésc, -eáscă adj.] – Prieten + suf. -esc.

prietenesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
prietenésc, -eáscă adj. (d. prieten). Amical: vorbă prietenească.

prietenesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști

prietenesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prietenesc a. amical.