prieten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și
f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [
Pr.:
pri-e-. –
Var.: (
reg.)
priétin, -ă s. m. și
f.] – Din
sl. prijatelĩ.