prietenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [
Pr.:
pri-et-. –
Var.: (
reg.)
prietinésc, -eáscă adj.] –
Prieten +
suf. -esc.