prietenos - explicat in DEX

prietenos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinos, -oăsă adj.] – Prieten + suf. -os.

prietenos (Dicționaru limbii românești, 1939)
prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.

prietenos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse

prietenos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prietenos a. afabil.