prietenie - explicat in DEX

prietenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

prietenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
prieteníe f. (d. prieten). Amiciție: a lega prietenie, a strica prietenia.

prietenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile

prietenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prietenie f. amicie.