prididì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prididì v.
1. a copleși:
mă prididi somnul; 2. a da zor:
a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge:
d´abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom.
pridădì, a supune («
pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v.
podidì)].