pricopsire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRICOPSÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. – V. pricopsi.
pricopsire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pricopsíre/procopsíre (pop.) s. f., g.-d. art. pricopsírii/procopsírii