pricopsit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (
Pop.)
1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic.
2. Instruit, învățat
2. [
Var.:
procopsít, -ă adj.] –
V. pricopsi.pricopsit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pricopsit, ă, pricopsiți, -te adj. (pop.) 1. ajuns la o situație materială foarte bună
2. îmbogățit fără muncă
pricopsit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pricopsit a.
1. parvenit;
2. (mai mult ironic) instruit.