pribegire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRIBEGÍRE,pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi.
pribegire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri