pribegitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. –
Pribegi +
suf. -tor.pribegitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pribegitór (rar)
adj. m.,
pl. pribegitóri; f. sg. și
pl. pribegitoáre