predispoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare.
2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din
fr. prédisposition.