predispune - explicat in DEX

predispune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).

predispune (Dicționar de neologisme, 1986)
PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].

predispune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)

predispune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús

predispune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale.