predilect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. (
Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din
it. prediletto (după predilecție).
predilect (Dicționar de neologisme, 1986)PREDILÉCT, -Ă adj. (
Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it.
prediletto].
predilect (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDILÉCT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it.
prediletto)
predilect (Dicționaru limbii românești, 1939)*prediléct, -ă adj. (mlat.
praedilectus, d.
prae, înainte, și
diligere, a ĭubi). Ĭubit maĭ mult decît altu:
studiu predilect al luĭ era fizica.predilect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prediléct adj. m.,
pl. predilécți; f. prediléctă, pl. prediléctepredilect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predilect a. prea iubit.