predispus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. –
V. predispune.predispus (Dicționar de neologisme, 1986)PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [<
predispune].
predispus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predispús adj. m.,
pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse