predilecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊
Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊
Loc. adv. Cu (sau
de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din
fr. prédilection.