predispoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare.
2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din
fr. prédisposition.predispoziție (Dicționar de neologisme, 1986)PREDISPOZÍȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen.
-iei, var.
predispozițiune s.f. / cf. fr.
prédisposition].
predispoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDISPOZÍȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr.
prédisposition)
predispoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predispozíție (-ți-e) s. f.,
art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)