predicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [
Var.:
predicațiúne s. f.] – Din
lat. praedicatio, -onis, fr. prédication.