predicativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICATIVITÁTE s. f. (
Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (
1). –
Predicativ +
suf. -itate.predicativitate (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICATIVITÁTE s.f. (
Liv.) Caracter predicativ. [<
predicativ +
-itate, după rus.
predikativnosti].
predicativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDICATIVITÁTE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate)
predicativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predicativitáte s. f.,
g.-d. art. predicativitắții