predicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a predica și rezultatul ei; predică. –
V. predica.predicare (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICÁRE s.f. Acțiunea de a predica și rezultatul ei; propovăduire. [<
predica].
predicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predicáre s. f.,
g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri