predicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (
Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊
Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție).
Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ.
2. (
Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din
fr. prédicat, lat. praedicatum.predicat (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊
Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal;
predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ.
2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (
În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat.
praedicatum, cf. fr.
prédicat].
predicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr.
prédicat, lat.
praedicatum)
predicat (Dicționaru limbii românești, 1939)*predicát n., pl.
e (lat.
praedicatum, care a fost enunțat).
Gram. Log. Ceĭa ce se zice despre subĭect. De ex.:
codru înverzește, codru e verde.predicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predicát s. n.,
pl. predicátepredicat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predicat n. în logică și gramatică: ceeace s´afirmă sau se neagă despre subiectul unei propozițiuni.