potopi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOPÍ, potopesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A inunda, a îneca. ♦
Fig. A copleși, a invada.
2. A nimici, a distruge; a pustii. – Din
sl. potopiti.potopi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potopí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. potopésc, imperf. 3
sg. potopeá; conj. prez. 3
să potopeáscăpotopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potopì v.
1. a inunda, a strica cu totul:
seceta și lăcustele potopiseră sămănăturile NEGR.;
2. a prăpădi:
veniau să ne potopească POP. [Slav. POTOPITI, a scufunda].