potopenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOPÉNIE, potopenii, s. f. (Rar) Calamitate, distrugere, prăpăd, urgie. – Din
sl. potopljenije.potopenie (Dicționaru limbii românești, 1939)potopénie f. (vsl.
po-toplĭeniĭe, furtună, cufundare. V.
topenie). Prăpădenie, nimicire:
Cum e afară ? Cum era la bătălie ? – Potopenie (adică:
grozav de cald orĭ de
frig orĭ
bubuiturĭ formidabile)
!potopenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potopénie (
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. potopénia (-ni-a), g.-d. art. potopéniei; pl. potopénii, art. potopéniile (-ni-i-)potopenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potopenie f. exterminare. [Slav. POTOPLĬENIĬE, scufundare].