potolitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOLITÓR, -OÁRE, potolitori, -oare, adj. (Rar) Care potolește, liniștitor, calmant. –
Potoli +
suf. -tor.potolitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potolitór (rar)
adj. m.,
pl. potolitóri; f. sg. și
pl. potolitoáre