potopitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOPITÓR, -OÁRE, potopitori, -oare, adj. (
Pop.) Care potopește, inundă, distruge, năpădește din toate părțile. –
Potopi +
suf. -tor.potopitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potopitór (
pop.)
adj. m.,
pl. potopitóri; f. sg. și
pl. potopitoáre