potopire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOPÍRE s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a potopi; prăpăd, pustiire, distrugere. –
V. potopi.potopire (Dicționaru limbii românești, 1939)potopíre f. Potopenie, inundare.
potopire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potopíre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. potopírii