potolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. –
V. potoli.potolit (Dicționaru limbii românești, 1939)potolít, -ă adj. Liniștit, serios:
om, caracter potolit.